Geneza 37

1. Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

2. Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

3. Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă îl născuse la bătrîneţă; şi i-a făcut o haină pestriţăSau: o haină lungă cu mîneci..

4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi, şi au început să -l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

5. Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, cari l-au urît şi mai mult.

6. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!

7. oi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s'a ridicat şi a stătut în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s'au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.”

8. Fraţii lui i-au zis: „Doar n'ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n'ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urît şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

9. Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.”

10. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?”

11. Fraţii săi au început să -l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

12. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

13. Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei.” „Iată-mă, sînt gata,” a răspuns el.

14. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sînt sănătoşi, şi dacă oile sînt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

15. Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”

16. „Caut pe fraţii mei,” a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”

17. Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan.” Iosif s'a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.

18. Ei l-au zărit de departe, şi pînă să se apropie de ei, s'au sfătuit să -l omoare.”

19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!

20. Veniţi acum, să -l omorîm şi să -l aruncăm într'una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.”

21. Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mînile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”

22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi -l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mîna pe el.” Căci avea de gînd să -l scape din mînile lor, şi să -l aducă înapoi la tatăl său.

23. Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

24. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

25. „Apoi au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau în Egipt.

26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sîngele?

27. Veniţi mai bine să -l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.

28. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus în Egipt.

29. Ruben s'a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,

30. s'a întors la fraţii săi, şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”

31. Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sînge.

32. Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

33. Iacov a cunoscut-o, şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”

34. Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.

35. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să -l mîngîie; dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.” Şi plîngea astfel pe fiul său.

36. Madianiţii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.