Geneza 32

1. Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu.

2. Cînd i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia nNumele Mahanaim (Tabără îndoită).

3. Iacov a trimes înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.

4. El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban, şi am rămas la el pînă acum;

5. am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimet să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.”

6. Solii s'au întors înapoi la Iacov, şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.”

7. Iacov s'a spăimîntat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,

8. şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămînea, va putea să scape.”

9. Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!

10. Eu sînt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.

11. Izbăveşte-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

12. Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

13. Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:

14. două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,

15. treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

16. Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.”

17. A dat celui dintîi porunca următoare: „Cînd te va întîlni fratele meu Esau, şi te va întreba: „Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?”

18. să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; şi el însuş vine în urma noastră.”

19. A dat aceeaş poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mînau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, cînd îl veţi întîlni.

20. Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.” Căci îşi zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.”

21. Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

22. Tot în noaptea aceea s'a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.

23. I-a luat, i-a trecut pîrîul, şi a trecut tot ce avea.

24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s'a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor.

25. Văzînd că nu -l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s'a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el.

26. mul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.”

27. mul acela i-a zis: „Cum îţi este nNumele?” „Iacov,” a răspuns el.

28. Apoi a zis: „NNumele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Celce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.”

29. Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, nNumele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri nNumele?” Şi l-a binecuvîntat acolo.

30. Iacov a pus locului aceluia nNumele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuş am scăpat cu viaţă.”

31. Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

32. Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliţii nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă.