Geneza 22

1. După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.

2. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care -l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi -l voi spune.”

3. Avraam s'a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu.

4. A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.

5. Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce pînă colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”

6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună.

7. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”

8. „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuş va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amîndoi împreună înainte.

9. Cînd au ajuns la locul pe care i -l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

10. Apoi Avraam a întins mîna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

11. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

12. Îngerul a zis: „Să nu pui mîna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucît n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

13. Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într'un tufiş; şi Avraam s'a dus de a luat berbecele, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

14. Avraam a pus locului aceluia nNumele: „Domnul va purta de grijăEvreieşte: Jehova iire.. Deaceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijăEvreieşte: Jehova iire..”

15. Ingerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

16. şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentrucă ai făcut lucrul acesta, şi n'ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

17. te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei.

18. Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta, pentrucă ai ascultat de porunca Mea!”

19. Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

20. După aceste lucruri, i s'a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,

21. şi anume pe Uţ, întîiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

22. pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

23. Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sînt cei opt fii, pe cari i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

24. Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.