Exod 5

1. Moise şi Aaron s'au dus apoi la Faraon, şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea.”

2. Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”

3. Ei au zis: „Ni S'a arătat Dumnezeul Evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentruca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”

4. Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentruce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările voastre.”

5. Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s'a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să -l faceţi să-şi înceteze lucrările?”

6. Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului şi logofeţilor:

7. „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor; ci să se ducă singuri să strîngă paie.

8. Totuş să le cereţi acelaş număr de cărămizi, pe cari le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sînt nişte leneşi; de aceea strigă mereu: ,Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru.`

9. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, şi să nu mai umble după năluci.”

10. Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: ,Nu vă mai dau paie;

11. duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.”

12. Poporul s'a răspîndit în toată ţara Egiptului, ca să strîngă mirişte în loc de paie.

13. Isprăvniceii îi sileau, zicînd: „Isprăviţi-vă lucrul, zi de zi, ca şi atunci cînd erau paie!”

14. Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentruce”, li se zicea, „n'aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi, care vă fusese hotărît?”

15. Logofeţii copiilor lui Israel s'au dus să se plîngă la Faraon, şi i-au zis: „Pentruce te porţi aşa cu robii tăi?

16. Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuş ni se spune: ,Faceţi cărămizi!` Ba încă, robii tăi sînt şi bătuţi, ca şi cînd poporul tău ar fi vinovat.”

17. Faraon a răspuns: „Sînteţi nişte leneşi şi nişte trîntori! De aceea ziceţi: ,Haidem să aducem jertfe Domnului!`

18. Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaş număr de cărămizi.”

19. Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau, cînd li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi; ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.”

20. Cînd au ieşit dela Faraon, au întîlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau.

21. Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul, şi să judece! Voi ne-aţi făcut urîţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mînă ca să ne omoare.”

22. Moise s'a întors la Domnul, şi a zis: „Doamne, pentruce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentruce m'ai trimes?

23. De cînd m'am dus la Faraon ca să-i vorbesc în NNumele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n'ai izbăvit pe poporul Tău.”