Exod 1
1. Iată nNumele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui:
2. Ruben, Simeon, Levi, Iuda,
3. Isahar, Zabulon, Beniamin,
4. Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
5. Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.
6. Iosif a murit, şi toţi fraţii lui, şi toată vîrsta aceea de oameni.
7. Fiii lui Israel s'au înmulţit, s'au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s'a umplut ţara de ei.
8. Peste Egipt s'a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.
9. El a zis poporului său: Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decît noi.
10. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întîmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.
11. Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
12. Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulţea şi creştea; şi s'au scîrbit de copiii lui Israel.
13. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.
14. Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi, şi prin tot felul de lucrări depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă.
15. Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua,
16. şi le-a zis: Cînd veţi împlini slujba de moaşe pe lîngă femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să -l omorîţi; iar dacă este fată, s'o lăsaţi să trăiască.
17. Dar moaşele s'au temut de Dumnezeu, şi n'au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului: ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.
18. Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe, şi le-a zis: Pentruce aţi făcut lucrul acesta, şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?
19. Moaşele au răspuns lui Faraon: Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.
20. Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s'a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr.
21. Pentrucă moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.
22. Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: Să aruncaţi în rîu pe orice băiat care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.