Cantarea Cantarilor 5

1. Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu mirezmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... -Mîncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! -

2. Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionţii îmi sînt plini de picurii nopţii.” -

3. „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăş? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăş?

4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.

5. M'am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mînile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului.

6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

7. Păzitorii cari dau ocol cetăţii m'au întîlnit; m'au bătut, m'au rănit; mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.

8. Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?... Că sînt bolnavă de dragoste! -

9. Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, de ne rogi aşa de fierbinte? -

10. Iubitul meu este alb şi rumen, osebindu-se din zece mii.

11. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sînt negre cum e corbul.

12. chii lui sînt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.

13. brajii lui sînt ca nişte straturi de mirezme, în cari cresc saduri mirositoare; buzele lui sînt nişte crini, din cari curge cea mai aleasă smirnă.

14. Mînile lui sînt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;

15. picioarele lui sînt nişte stîlpi de marmoră albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii.

16. Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! -