Marcu 8

1. În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n'avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:

2. „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n'au ce mînca.

3. Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”

4. Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într'un loc pustiu?”

5. „Cîte pîni aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei.

6. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le-a frînt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

7. Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvîntat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

8. Au mîncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.

9. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le-a dat drumul.

10. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.

11. Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să -L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

12. Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”

13. Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

14. Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n'aveau decît o pîne.

15. Isus le dădea în grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!”

16. Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n'avem pîni.”

17. Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

18. Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

19. Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.

20. „Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.

21. Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”

22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

23. Isus a luat pe orb de mînă, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mînile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”

24. El s'a uitat, şi a zis: „Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.”

25. Isus i-a pus din nou mînile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi cînd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

26. Atunci Isus l-a trimes acasă, şi i-a zis: „Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.”

27. Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?”

28. Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.”

29. „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sînt Eu?” „Tu eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru.

30. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

31. Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.

32. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să -L mustre.

33. Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.

36. Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38. Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”