Iosua 2
1. Iosua, fiul lui Nun, a trimes în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicîndu-le: Duceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul. Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, şi s'au culcat acolo.
2. S'a dat de ştire împăratului din Ierihon, şi i-au spus: Iată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească ţara.
3. Împăratul Ierihonului a trimes la Rahav să-i spună: Scoate afară pe bărbaţii cari au venit la tine, şi cari au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.
4. Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sînt;
5. şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s'au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.
6. Ea îi suise pe acoperiş, şi-i ascunsese subt nişte mănunchiuri de in, pe care -l întinsese pe acoperiş.
7. amenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s'a închis poarta.
8. Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s'a suit la ei pe acoperiş,
9. şi le-a zis: Ştiu că Domnul v'a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră.
10. Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe cari i-aţi nimicit cu desăvîrşire.
11. De cînd am auzit lucrul acesta, ni s'a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pămînt.
12. Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaş bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de încredinţare
13. că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa dela moarte.
14. Bărbaţii aceia i-au răspuns: Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi cînd Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.
15. Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetăţii.
16. Şi le-a zis: Duceţi-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească ceice vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.
17. Bărbaţii aceia i-au zis: Iată cum vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să -l facem.
18. La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, şi strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.
19. Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, sîngele lui va cădea asupra capului lui, şi noi vom fi nevinovaţi: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru.
20. Şi dacă ne vei da pe faţă, vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să -l facem.
21. Ea a răspuns: Fie după cuvintele voastre. Şi-a luat rămas bun dela ei, şi ei au plecat. Ea a legat funia cărmizie la fereastră.
22. Ei au plecat, şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, pînă s'au întors cei cari-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
23. Cei doi oameni s'au întors, s'au pogorît din munte, şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase.
24. Ei au zis lui Iosua: Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mînile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.