Ioan 4

1. Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decît Ioan.

2. Însă Isus nu boteza El însuş, ci ucenicii Lui.

3. Atunci a părăsit Iudea, şi S'a întors în Galilea.

4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5. a ajuns lîngă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care -l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6. Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.

9. Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?”-iudeii, în adevăr, n'au legături cu Samaritenii.

10. -Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: ,Dă-Mi să beau!` tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

11. „Doamne”, I-a zis femeia, „n'ai cu ce să scoţi apă, şi fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

12. Eşti Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, şi a băut din ea el însuş şi feciorii lui şi vitele lui?”

13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăş sete.

14. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într'un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa vecinică.”

15. „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, şi să nu mai vin pînă aici să scot.”

16. „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”.

17. Femeia I-a răspuns: „N'am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n'ai bărbat.

18. Pentrucă cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care -l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

19. „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti prooroc.

20. Părinţii noştri s'au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.

23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

25. „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

26. Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.”

27. Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuş nici unul nu I-a zis: „Ce căuţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”

28. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s'a dus în cetate, şi a zis oamenilor:

29. „Veniţi de vedeţi un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

30. Ei au ieÅŸit din cetate, ÅŸi veneau spre El.

31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănîncă!”

32. Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n'o cunoaşteţi.”

33. Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?”

34. Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimes, şi să împlinesc lucrarea Lui.

35. u ziceţi voi că mai sînt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş.

36. Cine seceră, primeşte o plată, şi strînge roadă pentru viaţa vecinică; pentruca şi cel ce samănă şi celce seceră să se bucure în acelaş timp.

37. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: ,Unul samănă, iar altul seceră`.

38. Eu v'am trimes să seceraţi acolo unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

39. Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

40. Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

42. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.”

43. După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

44. Căci El însuş spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.

45. Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

46. Isus S'a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s'a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

49. Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuţul meu.”

50. „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

51. Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

52. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”

53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.

54. Acesta este iarăş al doilea semn, făcut de Isus, după ce S'a întors din Iudea în Galilea.