Apocalipsa 19
1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea!
2. Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.
3. Şi au zis a doua oară: Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!
4. Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s'au aruncat la pămînt şi s'au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: Amin! Aliluia!
5. Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari!
6. Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.
7. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-i dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s'a pregătit,
8. şi i s'a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat. -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
9. Apoi mi-a zis: Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului! Apoi mi-a zis: Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!
10. Şi m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.)
11. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă Cel credincios şi Cel adevărat, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
12. chii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu -l ştie, decît numai El singur.
13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. NNumele Lui este: Cuvîntul lui Dumnezeu.
14. ştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
16. Pe haină şi pe coapsă avea scris nNumele acesta: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.
17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
18. ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!
19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
20. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s'au săturat din carnea lor.