1 Împăraţilor 19
1. Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie, şi cum ucisese cu sabia pe toţi proorocii.
2. Izabela a trimes un sol la Ilie, să-i spună: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mîne, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.
3. Ilie, cînd a văzut lucrul acesta, s'a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
4. El s'a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd: Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.
5. S'a culcat şi a adormit subt un ienuper. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: Scoală-te şi mănîncă.
6. El s'a uitat, şi la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mîncat şi a băut, apoi s'a culcat din nou.
7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, şi a zis: Scoală-te şi mănîncă, fiindcă drumul pe care -l ai de făcut este prea lung pentru tine.
8. El s'a sculat, a mîncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mîncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pînă la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
9. Şi acolo, Ilie a intrat într'o peşteră, şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: Ce faci tu aici, Ilie?
10. El a răspuns: Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!
11. Domnul i-a zis: Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului! Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vînt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela. Şi după vînt, a venit un cutremur de pămînt. Domnul nu era în cutremurul de pămînt.
12. Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire.
13. Cînd l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stătut la gura peşterii.
14. El a răspuns: Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.
15. Domnul i-a zis: Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie pînă la Damasc; şi cînd vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.
16. Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău.
17. Şi se va întîmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei.
18. Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat.
19. Ilie a plecat de acolo, şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s'a apropiat de el, şi şi-a aruncat mantaua pe el.
20. Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma. Ilie i-a răspuns: Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gîndeşte-te la ce ţi-am făcut.
21. După ce s'a depărtat de Ilie, s'a întors şi a luat o păreche de boi pe cari i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s'o mănînce. Apoi s'a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui.